Chef de cearta cu timpul

CHEF DE CEARTĂ CU… TIMPUL.

Autor: Stefan Mari Lena 

 

Știu că finalul, îți aparține.

Atât mai am putere și voie

să îți spun.

Să nu te-ncrezi,

și să te umfli în pene,

nu-i melodie ceea ce vreau

mai jos să îți spun.

Năduful meu scoate iar fum

ca un balaur.

Aceeași sfadă, același

vechi scandal,

aceeași ceartă.

Eu… cu Timpul.

Un război început

și cobit,

cu previzibil sfârșit.

Eu te-am rugat,

chiar prea frumos

să fii mai lent, mai bun

(măcar cu mine!)

Dar, și pentru dușmanii mei

ți-am cântat adeseori

”opriți timpul”.

( Chiar am pierdut…timpul!)

Nu vrei, și pace!

De zeci de ani

mă tot sfădesc

cu tine…drace!

De of-ul tău eu mor

în fiecare zi

așteptându-mi sfârșitul.

Îmi dai cu picătura

speranțele deșarte,

ca unor copii fericiți

primind de la părință

rotunde acadele.

Acum,

chiar azi

( așa vreau eu!)

am să dansez,

ignorându-te;

de unul singur.

Nu-mi pasă

de este vals

tangou, o samba sau…

o sârbească.

Îți fac în necaz,

să uit un timp

de…timpul din tine.

Să te ignor!

Și…știi cât mi-este

de bine

așa…ignorându-te?

” Te ignor”, fiind elegant;

să nu-mi vină cumva

vreo idee ca

pe filele din calendar

să arunc vreo…scânteie.

Eu te simt, permanent.

Îmi suflii în ceafă.

Cu ochi de vultur

mă pândești

și când… beau apă.

Să nu care cumva

să-ți dispar de pe listă,

iar implacabilul destin,

de tine zămislit

să nu se-mplinească.

Eu sunt ofradă

dintr-un trecut început

condamnată.

Degeaba valsez,

dansez

și m-amăgesc

că am găsit eu vre-o

miraculoasă ”poartă”!

Călău ești și-mi rămâi

veșnic, puternic

doar tu!

Doar o secundă de…

timp, nemilos,

prea orgolios

(prea nesimțitor)

m-am amăgit

că te-am umilit.

O secundă de timp

din infinit

cât să dansez

și să îți râd ție

în față.

M-ai așteptat.

M-ai pândit.

Acum …plătesc

lăutarul,

călău deghizat

în Don Juan,

tu mi-ești dezastrul!

Așa-i că, acuma

mi-ai sunat:

-Timpul!!!

Ultimul vals,

sambă, tangou

a rămas neterminat

la răscruce de…

timpuri.