
LACRIMĂ DE VIOARĂ
Autor : Aurelia Oancă
Îți cânt romanța toamnei cu iubire,
Iubire ce-am purtat-o lângă piept
În fiecare clipă să-mi înșire
Doar două note și un „Te aștept!”.
Tu, ai plecat în zări îndepărtate,
Eu, am rămas cu dorul așteptând,
Un semn, o slovă scrisă de departe,
Dar totul a rămas ascuns în gând.
Viața își urmează cursul ei de viață,
Ce-i destinat se-ntâmplă orice-ar fi,
De ce nu am trăit cu-a ei povață ?
De ce nu mai putem fi doi copii ?
Petalele de-argint s-au prins în plete
Oricât am vrea nu se pot scutura,
Noi am lăsat iubirea să ne-aștepte,
Acum o plângem și-n zadar am vrea,
Să o aducem în a noastră cale,
Tot ce-a fost verde-n noi, azi s-a uscat,
Ni-s ochii tulburi de dureri și jale,
Suntem ca pomu-n iarnă scuturat.
Îmi cânți romanța tinereții noastre,
Eu o ascult și merg pe drumul ei,
Îmi văd ființa prinsă-n zări albastre,
Te văd pe tine când erai holtei.
O lacrimă se scurge pe vioară,
O altă lacrimă e pe obrazul meu,
Vom mai iubi și vom fi bunăoară,
Doi dragi copii, iubiți de Dumnezeu !
De acelasi autor:

Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Consider că numai cine a fost picurat cu ,, LACRIMĂ DE VIOARĂ,, când citește măiastra poezie, ,, O lacrimă se scurge pe vioară,, o altă lacrimă rămâne pe obrazul cititorului…Cu lacrima rămasă pe obrazul meu , vă mulțumesc pentru aceste versuri care au avut puterea chiar să facă să cânte o vioară rămasă cândva într-o cutie….
ApreciazăApreciază