Nu plange, tara mea

NU PLÂNGE, ȚARA MEA

Autor: Aurelia Oancă

Nu plânge, țara mea frumoasă
Cu plaiuri sfinte și cu munți înalți,
Ai fost în lupte dure curajoasă
Și ne-ai crescut la sânul tău ca frați.

Azi ura stâpănește-a noastră glie,
În ochii noștri se ivesc scântei,
Se rupe trupul sfânt de Românie
Și-ai noștri tineri nu sunt pui de lei.

Se sfâșie-ntre ei ca lupi bolnavi,
Când au răpus ca pradă cerbul sfânt,
Ce-și poartă-a sa coroană-n codrii bravi
Ce sunt semeți și drepți pe-acest pământ.

Străbunii mei! Treziți-vă din moarte,
Și ocrotiți din nou acest meleag!
El singur e rănit și nu mai poate
Să se ridice la al vieții prag.

Din rănile adânci aduceți pacea
Și stoarceți vinul din butuci de vii,
Distrugeți voi pe cei ce carapacea
Vor să o pună peste-ai noștri fii.

Ridică-ți steagul, scumpa noastră țară,
Ridică-ți fruntea cum erai cândva,
Dușmanii tăi în veci de veci să piară
Cu zâmbetul hidos de mucava!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00