Dragostea nespusa

DRAGOSTEA NESPUSĂ

Autor : Aurelia Oancă

Din spuma mării am cules o floare
Și încă una, și-n buchet le-am pus,
Spre cer lăsa-voi iar să zboare,
Iubirea ce în mine n-a apus.

C-un răsărit de soare-n haina mea,
Voi face pași pe apa mării-albastre,
În suflet îmi voi pune lâng-o stea,
O floare ce-i balsam inimii noastre.

Pe tivul hainei voi broda cu spumă
Cuvintele aduse din adâncuri,
Din cer voi face limpede cunună,
Strălucitoare ca aripi de fluturi.

În barca vieții vom urca noi doi,
Spre zări albastre va pluti supusă,
Va traversa și timpul scurs șuvoi
Și ne va spune dragostea nespusă.

Când valuri negre vor lovi în barcă
Și fulgere războiul vor isca,
Vom construi ca Noe a sa arcă,
Din uraganul vieții vom urca.

Căci orice luptă mai ușor se duce
În doi, de Dumnezeu așa am fost zidiți,
Pe mare barca noastră ne conduce
De zbucium și de jale-n veci feriți !

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00