Nu plânge iubite

Nu plânge iubite

Autor: Eugenia Grobnic

Nu plânge iubite în suflet ce-ascunde și dor și-ntrebări,
Nu plânge în noaptea ce-asmute gânduri de întuneric,
Nu am plecat niciodată, te aștept între două chemări,
Fără de tine-s pierdută, între neant și eteric.

Îți curge pe pleoape nesomnul, visul se-ngroapă în ceață,
Palidă-i luna-ntre stele, se-afundă pământu-n tenebre,
Îmi simți aevea făptura, răceala distanței te-ngheață,
Tristețea ta necuprinsă înalță ziduri funebre.

Nu-mi dojeni necuvântul sau vorba ce-mplântă tăișul,
Nici zbuciumarea-mi din aripi, nici zborul meu neînțeles
Lacrima îmi este durere, când pieptu-ți nu-i ascunzișul
Gândului ce mă rănește, că-n destine, orbi, am ales.

Alungă-ți plânsu-n clepsidra pierdutelor clipe-n rebuturi,
Prinde-mă-n tine iubite, în dragostea noastră nebună,
Iubește-mă cum numai tu știi, stingând dorința din trupuri,
La nunta noastră din ceruri, pasu-l vom face-mpreună.

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00