Orasul meu, Buzau

Orasul meu,Buzau,

Autor: Sandu Chiva 

Istoria scrisă a oraşului Buzău începe odată cu cea a Ţării Româneşti, statutul său de târg şi punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea.

Un document din anul 376 menţionează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui oraşului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În secolul IV, goţii, care ocupau şi spaţiul buzoian, sunt alungaţi de aici de huni.

În perioada medievală a existat şi o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva menţiuni în documente străine, iar târgul, menţionat ca fiind deja existent la 1431, a devenit şi sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.

Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte şi invazii, precum şi dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea şi depopularea Buzăului. Oraşul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema oraşului, ca simbol al renaşterii.

Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală şi economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a oraşului, care a devenit centru industrial şi nod feroviar.

În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulţi locuitori refugiindu-se de forţele de ocupaţie în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea oraşului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război.

După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forţat, populaţia sa triplându-se în mai puţin de 50 de ani. După revoluţia din 1989, economia puternic industrializată a fost reaşezată într-un context capitalist.

Foto:Buzau Centru.

Orasul meu,Buzau.
Liceul Bogdan Petriceicu Hasdeu.
A luat fiinţă în 1867, clădirea fiind construită pe un teren care a aparţinut Mănăstirii Banu. Printre profesorii care au slujit instituţia buzoiană de învăţământ s-au aflat istoricul Constantin Giurescu şi pictorul Ion Andreescu, acesta din urmă lucrând, în 1873, ca profesor la catedra de desen liniar. Printre „hasdeeni” s-au numărat medicul Constantin Parhon, tenorul Nae Leonard şi singurul laureat român al premiului Nobel, savantul George Emil Palade, care a absolvit liceul în anul 1930, pe vremea când şcoala încă se numea Liceul Alexandru Hâjdeu.

Revista TIPARITA ”Poezii pentru sufletul meu” nr 1/2019

Cumpără un număr al revistei Poezii pentru sufletul meu,25 CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$25,00