Sarutul ploii

SĂRUTUL PLOII

Autor: Monica Raluca Bucătaru

Ploaia îmi cântă la geam cristalin

Iar gândul mă poartă în brațele tale,

Pășesc încet pe notele unui clavecin

Printre picurii calzi răspândiți în petale

 

Ne-mbrățișăm în stropii albi de dor,

Printre nerăbdătoare săruturi picurate

Valsăm, suntem un singur trup de nor

Și toate ne devin acum departe.

 

Curg râuri de iubire prin și peste noi

Iar muzica ne poartă înspre infinit,

Timpul se-oprește împărțind la doi

Un singur suflet simplu definit.

 

Ne soarbem plini de sete fiecare por

Și parcă nu am fost vreodată despărțiți,

Suntem doar unul într-o clipă de amor

Oprită-n spațiu printre picături fierbinți,

 

Tristețea și durerea dispar din noi acum

Le-absoarbe încet neantul spre uitare,

Pășim înlănțuiți pe al eternității drum

Iar ploaia ne adună într-o sărutare…