Singur intr-o gara

Pe-un peron uitat de lume
Rezemat de un perete…
Neavând un scop anume
Urmăream niște comete.

Poate că închipuirea
Unei minți prea obosite,
Îmi fixa pe cer privirea
Spre minuni nebănuite.

Nici un călător de-aseară
Nu îmi tulbura visarea,
Stăteam ,, pi peron” afară
Braț la braț cu așteptarea.

Așteptam un tren în gară
S-aducă iubirea mea…
Nu eram un pierde vară
Iarna mă contrazicea.

Liniștit priveam în noapte
Când în jos și când în sus,
Murmurând o rugă-n șoapte
Preamărindu-l pe Iisus.

Făceam crucile agale
Martor îmi era peronul,
Călcam apăsat pe dale
Cadențat ca ,,metronomul”.

Singur într-o gară veche
Mă plimbam puțin cam trist,
Cu căciula pe-o ureche
Îmi spuneam în gând…,,rezist”.

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00