Visez

VISEZ

Autor: George Bădărău

 

visez că mă urc pe-un ponton la Dunăre

unde unul îmi spune fii cu ochii în patru

sau în cinci

altădată visez o răscruce de drumuri despletite

ca o văduvă veselă

mă zdrobeşte camionul în mare viteză

îmi sar din buzunare noţiunile abstracte

dar eu visez şi visez

până mă plictisesc ascultând limba secretă

a păsărilor

care ciripesc despre mine

până ajung la Paris cu un butoi cu manuscrise

puse la sărat

magistraţii pariază la luptele de cocoşi

cugetând mai bine înainte decât după

umblu ca haplea cu şireturile desfăcute

mă clatin

închid uşa ascultând cum versurile

se rostogolesc pe scări

pentru ele contează adrenalina

plăcerile muritoare şi virtuţile veşnice

intru în baia

cu lumina bolnavă din becul

răsucit deasupra capului

privesc cerul noros

cu ploi în două schimburi toată noaptea

plictisit de această întâmplare

un flux magnetic desparte doi ogari gemeni

rătăciţi

în oglinda în care imaginile îşi părăsesc

lucrurile

îngrămădite într-un colţ al universului

servus dragă spun umbrei care porneşte

din picioarele mele

orizontul a fost călcat de fugarii cu picioarele

goale

şi în urma lor frunzişul are pete de întuneric

interlopii au bani săbii

iar amantele lor fac publicitate subtilă

beţi aloe di creta

e aproape de toacă

aerul a fost perforat de sunete

în curtea mănăstirii

veneam pe o potecă ninsă cu mâinile

la spate

printre copaci

convins că a îndreptat cineva spre mine

o puşcă neagră cu lunetă

dar eu le spun tuturor servus servus

am un tricou cu toate steagurile lumii

privesc  icoana de lemn din secolul trecut

iar alături

un copac bătrân se ceartă cu o sămânţă

impertinentă

pe tema existenţei suferinţei

dar iată glonţul a trecut prin mine

cu indiferenţă

şi eu le spun tuturor zâmbind

servus