Ingerul cu trei aripi

 

ÎNGERUL  CU  TREI  ARIPI

Autor: George Bădărău

 

aseară am văzut un înger cu trei aripi

fâlfâind pe fundul iubitei

ca un ventilator cumpărat de la bazarul

de sub pod

se chinuia să adoarmă dar rugăciunea

nu-i era suficientă

nici icoana vie şi caldă de pe marginea

patului

nici poemele mele cu somnifere din farmaciile

americane

dădea din aripi ori de câte ori se anunţa

la radio ora exactă

şi umbra mea se înălţa cât coloana

infinitului

memorând cuvânt cu cuvânt virgulă

cu virgulă

o poezie din neoavangarda  românească

scrisă cu o pană pe fundul iubitei

aici sau aici

măsor cu şchioapa deschizând degetele

peste coapsele tale

ca un compas universal

de la un capăt la altul al versului

un fluture de lumină s-a prăbuşit

pe lenjeria intimă de culoarea zăpezii

iată un licurici

mă grăbesc să-l prind în palmă

să lumineze locurile pe unde trec

până ajung în dreptul îngerului cu aripi

fosforescente

şi încep să citesc poemul cu voce tare

ca şi cum aş citi un epitaf

de pe o piatră funerară

ca şi cum aş citi un anunţ de tipul

bine ai venit în oraşul nostru

acoperişul păstrează încă zăpezi de culoare

neagră

în timp ce scapăr chibriturile expresive

ca un val de metafore

rotocoale de fum se rostogolesc pe parchet

în curte în stradă în uniunea europeană

după care aleargă puştii  de parcă ar avea

cercuri suprarealiste

de parcă ar voi să cucerească lumea

în câteva minute între asfinţitul soarelui

şi răsăritul lunii

mă prind de-o creangă balansându-mă

de la polul nord la polul sud

îngerul cu trei aripi rămâne pe coapsele

iubitei

ca şi cum ar fi un crater

ochiul lui de pisică dezvăluie lumea

nocturnă

ziua conversează cu noaptea

când sârma ghimpată desparte ca o frontieră

dragostea de indiferenţă

apoi pleoapa se ridică întrebătoare

când îngerul cu trei aripi recită o poezie

de george  bădărău

scrisă pe coapsele unei femei care au devenit

obiect estetic