Anotimp peste timp
Autor:Ștefan Moldovan
Ce greu trec clipele , iubito , fără tine
Și zilele îmi par mai lungi de-un veac ,
Un dor năpraźnic viscolește-n mine
Și-ntr-o adâncă letargie zac .
Stau și privesc în gol , spre soare-apune ,
La norii colorați în roșu-aprins ,
În inimă cu-n dor ce nu-l pot spune
Și-n suflet cu-o văpaie de nestins ,
Mă-ntreb cât voi putea să duc povara
Singurătății-n iarna care vine
Și-aștept cu nerăbdare primăvara
Când știu că vei fi iarăși lângă mine .
Aștept și tremur , ard de nerăbdare
Să-ți aud râsul pur , copilăresc ,
Să-ți privesc chipul , vrajă și candoare ,
Să pot să-ți spun din nou cât te doresc .
Să ne iubim cuprinși de pasiune ,
Să țină-o noapte cât un anotimp ,
Din dragoste să țesem o minune ,
Să trecem împreună peste timp .
Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 