A sufletului cânt
Autor: Eugenia Calancea
Chiar astăzi către zări aiurea am plecat,
Sunt doar cu visul meu, nimic adevărat,
Văd cerul senin și rece în cercul meu închis,
Dar vin și norii grei, așa-i la mine-n vis.
Tot timpul de suflet eu te-am întrebat,
Dar n-ai răspuns la asta cu adevărat.
Sufletul e apa, cerul, uraganul cumplit,
E freamătul pădurii, e totul la infinit,
E cerul frumos sau negru în furtună,
E muntele și marea sau toate împreună,
E ziua sau noaptea, e iad sau paradis,
E blândețea-n cântec sau un coșmar în vis.
Florile ne dau culoare în timpul modern,
Sunt bucuria vieții sau un dor infern,
Sufletul ne doare, deși-i de neatins,
Așa e universul, imens, de necuprins.
Cred c-ai știut și tu, dar ai uitat,
Că floarea, sufletul trist, fără apă s-a uscat.
E bine ca durerea s-o port numai eu,
Nu vreau să fii trist cu mine mereu,
Că-n inima mea e poezie și sufletu-i plin,
În lumea ta vreau să fiu cu cerul senin.
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 