
Dacă – ți mai amintești Izabela
Autor: ELENA TUDOSĂ
Ții minte Izabela cântecul,, Nina-nana”
Ce ți-l cânta bunica la ceas de seară târziu?
Acum e singură și bolnăvioară sărmana,
Într-un sătuc uitat de lume…pustiu.
Ți – aduci aminte Izabela cosițele îți împletea,
Cu mâinile sale gingașe în două sau în trei?,
Acum e căzută la pat și n-are cine să-i dea,
Măcar o cană de apă sau cu ceai de tei.
Îți amintești Izabela dragă când bunicuța,
Pe picioarele-i slabe ușor te legăna?,
Acum țintuită de boli grele sărăcuța,
Oftează și plânge că nimeni nu-i stă alăturea.
Îți scriu și te întreb de-ți amintești cumva,
Cu câtă bucurie pe tine te strângea în brațe,
Căci dintre toți nepoțeii tu erai adorata sa,
Prin tine întinerea și se bucura de viață.
Sărmana bunicuță uitată în sătucul în care,
Doar poștașul o dată pe lună îi întră pe poartă,
Își strânge-n băsmăluță lacrimile sale amare,
Cu teamă și – nfrigurare moartea-și așteaptă.
Tu nu-ți amintești defel… În viață-ai alt drum,
Dar ea-și amintește mereu și prin rugăciune,
Mai speră că vei veni la dânsa măcar acum,
Să-și stingă dorul și împăcată să plece din lume,
Dacă-ți mai amintești Izabela… Câtă nevoie are de tine.

Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
