Nori de sub cerul din Marele Joc

Nori de sub cerul din Marele Joc

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Spune-mi, femeie cu părul tăciune,

Ochi de-ntuneric și gură de foc,

Cine pe lume-ar putea să-ți îmbune

Inima smulsă din marele joc?

 

Cine-ar putea să-ți rămână în gânduri

Și să te-alunge din ploile reci?

Spune-mi ori, poate, îmi scrii două rânduri

Despre pierdutele tale poteci.

 

Cum de, sub pleoape, sunt norii de ploaie

Tulburi ca ceața pătrunsă de fum?

Unde-s privirile care înmoaie

Inimi de piatră în marele drum?

 

Vino și spune-mi ce poate s-aline

Vremea din cerul pe care-l suporți

Ca pe-un blestem ce apasă pe tine

Și te împinge-n temutele porți.

 

Poate-mpreună, cu ochii pe ceruri,

Îl vom învinge și vom reuși

Norii să-i facem pierduți în eteruri

Și, prin senin, să-ncercăm a zâmbi