
Amintiri cu dor …
Autor:Teodora Dumitru
Am găsit într-o odaie un fier de călcat cu jar
Și o lampă de petrol uitată într-un sertar,
Lângă ea, sticla de lampă afumată …a crăpat
Și fitilul ros de vreme într-un colț s-a destrămat.
Într-o parte o oglindă cu rama roasă de cari
O țineau bunicii-n tindă, se găteau de zile mari.
Lucruri dragi păstrate-n casă de la bunii mei bătrâni,
Le privesc, dorul m-apasă și mă duce-n anii buni!
Într-un colț o furca veche lâng-un fus cu vârful rupt….
Ochii-mi umezesc și …Doamnee, gându-mi zboară în trecut!
Parcă văd pe buna dragă torcând caierul de lână,
Așa blândă și suavă cum ținea fusul în mână
Și torcea firul subțire răsucind cu dor și drag,
Doamne, cât se bucura când îi apăream în prag!
Ne-adunam în jurul ei la povesti cu zmei și zâne,
Nemișcați o ascultam când ne da povețe bune.
Pe un perete parcă văd lampa pâlpâind în cui
Și pe-o poliță înșirate, luminând….niște gutui!
Sus pe plita bine încinsă ținea fierul de calcat
Și călca cu dibăcie hainele după uscat.
Le-așeza frumos în cufăr, atunci n-aveau altceva,
Ce mi-e dor de casa lor, ce n-aș da s-o pot vedea!
În odaia asta mică unde-s lucruri de-ale lor,
Vreau să-ngenunchez acum și să strig cât mi-e de dor ….!
Eu le-aș dărui pe toate doar lui bunul Dumnezeu
De mi-ar da în schimbul lor pe buna și bunicul meu!

Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
