Culoarea iubirii

CULOAREA IUBIRII

Autor: Raluca Bucataru

 

De la un timp nu îmi dă pace o-ntrebare

Iar gândul meu se plimbă peste tot,

Cu ce culoare să asemuiesc iubirea oare,

Acest puternic drog ce e și antidot ?

 

Unii spun că-i roșie, ca sângele ce fierbe

În clocotul dorinței zvâcnită din simțiri,

Alții că e unul din cele mai banele verbe

Și totuși el cuprinde universuri de trăiri,

 

Mai sunt și cei care văd iubirea în roz,

Cuprinsă-n ale primăverii petale de cireși,

Sunt cei ce cred c-au tras câștigătorul loz

Și tot se-ntreabă, de ce ei au fost aleși?

 

Suflete blânde care văd iubirea în lumină,

Ce cu a ei culoare alb-gălbuie, pâlpâind

Îi mângâie ușor cu pacea cea divină,

Făcându-i să trăiască în liniște iubind.

 

Sunt visători ce-o văd în marea albastră,

Plutind pe a ei oglindă sau dansând pe val,

Zburând pe cer cu-aripi de pasăre măiastră

Sau tropăind focos cu al poveștilor alb cal,

 

Cu verdele speranței mai este asemuită

De către cei ce și-o doresc cu ardoare,

Orbii însă nu-i văd culoarea și o cred ispită,

Primesc și răspândesc doar a ei negare.

 

Eu ochii îmi închid și văd un curcubeu

Iar în el, pe tine cum stai și mă privești,

Știu care este iubirea sufletului meu,

Dar te rog spune-mi, tu ce culoare ești ?