Treptele vechilor pași

Treptele vechilor pași

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Pe vechile trepte, mai urcă-n suspin

Doar pașii răzleți apăruți din senin

Din gânduri uitate, prin ani ce-au trecut,

În sipetul vremii, închis și tăcut.

 

Mai veseli, mai triști, dar c-un umblet vioi,

Sunt pașii făcuți prin iubire de noi,

Și urcă, pereche, pe dale de timp

În toamna ce-mi pare un alt anotimp.

 

E, parcă, acela în care-nfloresc

Priviri însorite din ochi ce iubesc,

Și zâmbete calde, și șoapte de dor,

Din inimi ce nu cred nimic trecător.

 

Sunt pași peste trepte, sunt pașii ce-au fost

Prin vremuri trecute, făcuți cu un rost

Și încă mai urcă pe frunze altar

Spre lumea în care toți pașii dispar.