Hemoragie

Hemoragie

Autor: Melania Cristea 

 

Tu și ultima carte roșie…

Crezi în utopii, în  viața  de paradă;

eu fotografiez apusuri cu mâna desfăcută

ca acei rebeli de lângă cascadă

care, iar și iar, anesteziază  frica.

 

Hai  să rotim armele albe,

până se vor topi imperii de ani!

Nu vom mai îmbătrâni la fel de minunat

dacă vei elibera lilieci din piept

și, la braț cu orașul pe catalige,

vei dansa ștrengărește,

ca în vremea holerei.

 

Cât de hello kitty

am să te îmbrățișez,

fără emoții porționate minimalist!

Aici crești lângă casa puterii;

oamenii, ca și sperietorile, au stoluri de ciori

rotitoare

de aceea își numără galaxiile.

 

Poate cartea ta e un meteorit

cu papion galben

sau un cuvânt cu hemoragie…

Eu, firesc, despart muntele de trecere

și nădejdea de semn,

atât de tânără lumină

pâlpâie în aburii gurii tale

care scad apoi cresc,

sub golgota despărțirilor.