Gândul pierdut

Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,

pe urma luminii ascunsă în noapte,

din vastul neant, pe-armăsarii informi

ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.

 

M-atrage puternic seninul ce-l ai,

șuvița ce-atârnă și vorba ta dulce

pe buzele roșii, lumina ce-o dai

când stelele-jad se ascund, să se culce.

 

Eu nu te-am văzut, dar te simt și te știu

din vremuri străvechi, dintr-o viață-mpreună

pe care-am uitat-o și-aș vrea iar să fiu,

cel care-a dorit, cald, “iubito” să-ți spună.

 

M-apropii de tine, spre-un nou început,

aș vrea ca și tu să mă poți recunoaște,

te caut de mult, căci sunt “Gândul pierdut”

ce-ți intră în vis când iubirea renaște.