Misiunea mea a luat sfârșit!-proza

88240542_525386208399944_675154586754875392_n

Din volumul : Jurnalul unui suflet ciudat

proza

Autor:Kessy Ellys Nycollas

Quilling :Kessy Ellys Nycollas

Misiunea mea a luat sfârșit!

Da! Așa am început ultimul meu mesaj expediat către tine. Simțeam că nu mai rezist și că trebuie să am puterea de a spune, punct. Punct și de la cap aș fi dorit eu atunci să spun! Aș fi vrut să înţelegi că piesă de teatru în care ai jucat în rolul principal este la final. E geu, ştiii? E cumplit de greu, însă, am demnitatea și puterea să accept. Trebuie să am decența să îți mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit, aparent puțin, dacă aș fi femeia care ar privi într-un mod egoist toată povestea, eu însă nu pot. Tu ai fost pentru mine un nou început, o resuscitare a sufletului care agoniza. Ai fost omul care a reușit să mă trezească din nou la viaţă, să îmi deschidă ochiii pentru a-mi putea observa valoarea mea de femeie, ai fost soarele care s-a încăpățânat să răsară pe cerul meu plin de nori.

Acum, nu mai pot spune noi la prezent, însă acel noi mai există. A rămas scris în capitolele care compun trecutul, în poemele scrise în exclusivitate pentru tine. Poate că tu nu mai dorești să îți amintești! Te înţeleg. Știu că doare, doare atât de tare. Experiențele din viață m-au făcut să înţeleg cât de tare doare o amintire atât de frumoasă, când îți amintești de ea și totuși amintirile apar și de vrem și de nu vrem, gândul este liber să zboare și să ne conecteze telepatic. E cumplit! Nu pot să îmi închipui că vreo dată, voi putea să îmi intersectez drumul cu al tău și să fiu indiferentă, însă, atunci când iubești cu adevărat un om, te bucuri să îl știi fericit.

Vă priveam. Da! Dumnezeu m-a pus la încercare. Am fost alături de tine și de ea, în câteva momente destul de importante. Am văzut felul în care te privea. Și ea îți spunea ceea ce și eu îți spuneam: tu eşti lumea mea. Te simțeam fâstâcit, încurcat în gânduri și sentimente. Priveai la ea, priveai la mine. Cu o seară înainte am fost în braţele tale, ne-am iubit cu patimă. Acum? Stăm ca doi euforici cuprinși de aburii alcoolului și nu știm ce e mai bine de făcut. Tăcem! Privim undeva, printre noi, vrând ca nimeni să nu înţeleagă și să nu simtă sentimentele care ne tulbură.

Acum! Îmi doresc să cred că mă porți în suflet ca pe o amintire frumoasă. Mă doare când scriu și accept să îți fiu o simplă amintire și că rolul tău în povestea noastă s-a încheiat, cortina s-a lăsat și fiecare actor îşi vede, pe viitor, de o altă reprezentație, jucând atât de bine noul rol, de parcă cea anterioară nici nu ar fi existat!

Dar te mai rog un singur lucur: IMI VREAU INAPOI SUFLETUL

Am stat tot mai des, în ultima vreme, la taifas cu gandurile mele. Mă simteam parcă pierdută, rătăcită sau poate doar dezamăgită! Nu prea știu nici acum să definesc prea bine starea, sentimentul.

Ceea ce știu însa, este că ,,îmi vreau înapoi sufletul’’.Da! Sufletul pe care, într-un moment de generozitate, l-am pus pe tavă în fața persoanei nepotrivite . Dar nu sunt tristă. Din contră! Simt o stare de multumire totusi, simt starea omului care și-a dus la bun sfârsit misiunea pe care a avut-o de îndeplinit pentru că numai o forță necunoscută îți dă puterea să faci uneori, lucruri de care nici tu nu te știai capabil.

Si totuși …..

Cred că a venit timpul să te rog, OM DRAG, să îmi dai inima și mintea înapoi.

Da !

Le vreau înapoi! Și asta pentru că este îndeajuns lupta pe care au dus-o între ele. A trecut destul de mult timp în care inima a suportat dojana minții pentru greșeala pe care a făcut-o deschizandu-ți usa, invitându-te în viața mea iar tu ai ales să rămâi în prag jucând un joc de fotbal cu sentimentale.

Te-ai jucat destul, nu crezi?….iar eu mi-am călcat și mintea si inima în picioare cu speranța că te voi face să înțelegi că în această lume, bunul Dumnezeu, a trimis ,un om, înger, care să te ridice, să te scoată din starea în care te aflai, iubindu-te necondiționat, cu o iubire pe care nu o poate anestezia nici ce-a mai puternică doză de morfină.

Vin acum nu ca să te cert, nici ca să îti cer ceva în loc, ci doar, pur și simplu, vreau ochiii mei veseli înapoi, vreau bucuria de a trăi înapoi, vreau zâmbetul meu ascuns în colțul gurii.

Mi le-ai ascuns atât de bine încât pot să spun că am ajuns să urăsc jocul ăsta în care ai alergat să mă prinzi apoi, avându-mă în brațe, m-ai aruncat și apoi, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, mi-ai mai dat și cu piciorul.

Imi cereai să îți arăt trupul ca mai apoi tu să închizi ochiii. Imi căutai cu înfrigurare buzele ca apoi să tresari, îndepărtându-te. Imi cereai să îți acopăr trupul cu trupul meu ca apoi să mă indepărtezi tulburat. Mă strângeai la piept înfrigurat ca mai apoi să îți ascunzi mâinile.

Da!

Le ascundeai la spate. Mă priveai lung și profund de parcă voiai să vezi până dincolo de ființa mea, apoi ascundeai cu grijă toate sentimentale, toate cuvintele de iubire și dor, ce le aruncai cu generozitate peste noi.

Le-ai folosit să îmi încălzești inima și să îmi zăpăcești mintea, apoi le-ai lăsat să dispară cănd încă în mine povestea era vie.

Mi-ai luat fericirea ostatec tinând-o legată și chinuind-o zi dupa zi, clipă după clipă înfometând-o de tine și apoi lăsându-mă însetată de iubire.

As vrea înapoi tineretea, frumusețea, entuziasmul. Toate mi-au fost furate sau poate eu le-am dăruit cu generozitate din dorința arzătoare, să te fac fericit, iar tu ai încercat să mă secătuiești de energie asemeni unui vampir. Ai încercat însă nu ai reușit, pentru că am avut puterea să renasc și să întorc timpul înapoi în favoarea mea.

Nu mai vreau nimic chiar dacă mă voi certa cu orgoliul meu și îl voi ruga să înțeleagă că am nevoie de dragostea ta.Voi aduna toate momentele de bucurie într-un manunchi alături de toate amintirile cu noi și ți le voi dărui în semn de prețuire și de respect. Tu m-ai ajutat să am încredere în mine, să mă prețuiesc și să iubesc din nou. Tu m-ai făcut să pot, ceea ce credeam, că nu voi mai putea niciodată .

Alo, Domnu’! Da-mi sufletu’ înapoi….doar pentru a ți-l dărui din nou… pentru că doar tu știi ce să faci cu el! Încă nu e gol …ba chiar e mai plin decât m-aș fi putut aștepta vreodată.