In spatele umbrei tale

 

Î N  S P A T E L E  U M B R E I  T A L E

Autor: Carmena Baintan 

 

Plimbându-mă-n cerul tău de stele

Te-am aşteptat în colţul cu lumină

Amurgul fremăta acolo prin perdele

Dar mâna ta-mi era acum străină.

 

Sărută lacrima din colţul tău de viaţă

Pe calea cea albastră s-o întinzi

De n-ai să uiţi că-amurgul te răsfaţă

În cercul tău de viaţă s-o cuprinzi.

 

Şi ca un râu ce-i liniştit în noapte

Tu paşilor să le dai un răspuns

Vei trece ca o rugă prinsă-n şoapte

De azi nu va şti nimeni că te-ai dus.

 

Doar prin păduri va trece o blândă boare

Răspunsul meu la dulcea ta dorinţă

Cărări prin ea s-or risipi la vale

Este iubirea ce naşte-n suferinţă.

 

Când ai plecat atât de-nsingurat

Sub paşii tăi am pus un brâu de jale

Nu am putut privirea să-ţi ating

M-am aşezat la spatele umbrei tale.

 

Ce dulce va fi lunga aşteptare

Dacă iubirea noastră zace sub o stea

Va fi icoana care mă-nfioară

Atunci te-am aşezat în inima mea.

 

De totul împrejur va fi uitare

Tu norilor atunci să le dai glas

De vei vedea pe mare nereide

Tu tulburat să-ţi iei un bun rămas.

 

În ele se destramă dulcile hotare

Şi să te piardă nu le va fi greu,

Să-ţi aminteşti de cântecul pe care

În fiecare noapte luna, ni-l cânta mereu.

 

În deznădejdea visurilor noastre

În noi se rupe dulce stăvilar

Va răsări un soare-n plină noapte

Noi vom fi două umbre, ce-aleargă în zadar.