La drum de seară

De-ar fi să-mi ghiceşti în cafea

şi tot despre mine să ştii,

aş vrea ca în braţe să-mi fii,

atunci când, ce simt, vei afla.

 

O damă de roşu, de vezi,

nu poate fi alta: eşti tu

şi-n jur, dac-apare sau nu,

vreo literă, poţi să mă crezi,

 

Căci dama cu ochii căprui

ce-apare la drum, pe-nserat,

eşti tu şi … cum, nu ai aflat

că inimi mai furi orişicui.

 

Mi-e gândul la tine şi-aş vrea

atâtea şi-atâtea să-ţi spun,

dar vreau o-ntrebare să-ţi pun:

Tu ştii să ghiceşti în cafea?