Te duci, tinerețe!

Te duci, tinerețe!

Autor: Violeta Bobocea 

 

Te duci, tinerețe, aș vrea să te-oprești,

Să stăm împreună, să spunem povești,

Iar timpul din urmă pe loc să-l oprești,

Chiar dacă la mine tu nu te gândești!

 

Pe cine-ai întrebat când ai plecat?

Poate-aș fi avut și eu ceva de comentat,

Dar…pasu-ți prea grăbit

Mă-ndeamnă să-ți șoptesc că te-ai pripit!

 

Dar azi…regrete sute știi să-mparți,

De anii tineri vrei să ne desparți,

Când ne vom revedea, distinsă ștrengăriță?

Să ne-adresezi măcar o vorbuliță!

 

Te duci, tinerețe, ce mult aș fi vrut,

Să fiu doar cu tine ca la început,

Să-ncepem prin viață pe drumul hoinar,

Să fim fără-obligații și fără habar.

 

Când sunt doar cu tine, câștigul e-al meu,

Nici vântul nu știe, ci doar Dumnezeu,

Când ziua de azi abia se mai ține,

Iar ziua de mâine, nu știm, ne-aparține?

 

Te duci, tinerețe, pe urmele tale aș vrea să mai trec,

În ziua de ieri amarul să-nec,

Când vrei să revii măcar pentru-o clipă,

Să-mi stai lângă umăr, să faci doar risipă!

 

Azi toate-s pierdute, risipite pe drum,

În ziua de mâine aș vrea să le-adun,

Dar timpul nu vrea să mai stea la taifas,

Măcar să șoptească, să facă popas!

 

Iar timpul, azi, tainic, o clipă ne-adună,

Ne-amăgește mereu c-ar vrea să rămână,

Noi știm că-i pus pe șotii și-i grăbit,

În drumul către mâine, oare ce e sortit?

 

Te duci, tinerețe, mai stai, nu pleca,

Să-ți spun câte-o glumă, să stăm la cafea,

Să fii, ca pe vremuri, prietena mea,

Să-mi știu viitorul doar din palma ta!

 

Te duci, tinerețe, aș vrea să-ți vorbesc,

Pe fata de ieri să o regăsesc,

Să-i caut privirea de zbucium și dor,

Dar, Doamne, azi viața trecut-a în zbor !

 

Te duci, tinerețe, cât aș vrea să mai vii,

Pe cărarea de ieri să împarți bucurii,

Să mai fiu cu ai mei, cu cei dragi la un loc,

Să mai fiu iar copil, să mă bucur de joc!