Nestramutatul dor

NESTRĂMUTATUL DOR

Autor Teodora Chiric

 

Doi oameni care și-au purtat

În suflet nestrămutatul dor

S-au întâlnit în locul binecuvantat

Spunându-și unul altuia supărarea

Și bucuria ce a copleșit iubirea lor.

Ușor nu le-a fost prin ce-au trecut

Purtând cu ei povestea lor trăită

Cu dragostea și sacrul legământ

Ei și-au clădit o viață fericită.

Si peste tot pe unde au umblat

Și-au luat cu ei rădăcinile din care vin

Ei n-au uitat de unde au plecat,

Nici cupa aceea ce-au băut-o

Care a fost plină de venin.

Frumoși ca doua stele de pe cer

Fiecare dintre ei cu-al lor talent,

Și-au descoperit al lor mister

Să împartă lumii din tot și toate

Ce este frumos și cu foc ardent.

Cu dibăcie, migală și nopți nedormite

Au adunat din tot ce este frumusețe

Și-au dăruit-o lumii prin fapte și cuvinte

Să le alunge ce-i durere, necaz și tristețe.

Căci ce-ar putea să fie mai frumos?

Decât să-împartă cu seamănul iubirea

Prin surse proprii și gestul generos

Purtând pe culmi înalte fericirea!

Mihaela și Johnny, dânșii sunt eroii acestui fapt

Ce promovează arta, literatura,

Și cultura romanească peste tot în lume

Cu harul de la Dumnezeu Cel Binecuvântat

Și-al tuturor faptelor ce sunt bune.

Mă înclin cu reverență și recunoștință

Pentru tot ce ne dăruiți din inima și har

Și fie ca Bunul Dumnezeu cel de o ființa

Să vă răsplătească fapta, orișicând fără hotar!