Mai… verde

Mai… verde

Autor: Pădureanu Ana-Ioana

 

E mai și-au înflorit salcâmii.

Mireasma lor te prinde-n mreajă,

Țesând un vis plăpând de vrajă

Pe ochii larg deschiși ai lumii.

Jur-împrejur, cât se cuprinde

Sub cerul limpede-topaz,

Au înverzit ca un talaz

De frunză crudă și cuvinte

Plopii tremurători și falnici

Ce se târăsc spre soare-apune,

Cu degete lungi și străbune,

Pe bolta norilor zburdalnici.

Livezile sunt tot o floare,

Cireși se-nclină cu nesaț

Înamorați de acest valț

Ca trupuri mlădii de fecioare.

În porumbișul din grădină,

Păsări micuțe-și nalță trilul.

Peri voioși dansează cadrilul

În baia caldă de lumină.

O salcie cu pleata lungă

Îmbrățișează blând pământul,

Prin iarbă-abia adie vântul,

La umbră, mantis* spune-o rugă.

Albinele-și îndreaptă zborul

Pe căi de îngeri tăinuite:

Cu teii vor să se mărite.

Și în tei stă să crape dorul…

Prunii-și adună tot curajul

Să-ncarce-ntr-ânșii primăvara,

Peste gutui se-așterne seara,

Privighetorile-și dreg glasul,

Iar prin oraș, întreaga fire

Construiește printre castani,

Printre nuci, meri și bolovani,

Drum între tine și iubire.