Te joci de-ascunsa-n grădinile cu flori,
Când faci prietenii cu tainice culori,
Și păsări minunate ce cântă întâia oară,
Duc lumina sclipitoare ce ochii tăi măsoară.

Îți place să vezi muntele și marea,
Ca un joc frumos ce-ți aduce alinarea,
Te-alături copiilor cu râsete în jur,
Când cântecul iubirii de viață e pur.

Copilăria e zborul către luminoase stele,
Ce te-ndeamnă să te joci cu ele,
Că jocul ți-aduce aminte de toate la un loc,
Cu gândul izvorului de viață la mijloc.