Povestire…

Povestire…

Autor:  Eugenia Calancea

În mijlocul furtunii m-am trezit mereu,
Uneori nici nu știam de planul meu,
Sufletul tău-i pustiu, că un viteaz nu ești,
Te iau lângă mine ca-n taină să povestești.
Începi să mă-nvălui cum s-a făcut pământul
Și cum a apărut marea și-n noapte cuvântul,
Iar când erai mic te-ai urcat pe frânghie,
Când se construia casa ta din temelie,
Iar tu erai geniu-n vis, bun la toate

Gândeai că toate-ți mergeau ca pe roate.
Era bine fără prea multă mișcare,
C-ai inventat mersul peste hotare,
Dar ai văzut, când ai străbătut tu oare?
Că niciodată marea nu se-ntoarce la izvoare.