Călătorul proscris   

Călătorul proscris   

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

E doar un gând ce bate la poarta unui vis

Nerăbdător să intre, să facă o-ncercare

Și, poate, să-nceteze prea lunga-i căutare

Ce-l face, printre gânduri, un călător proscris.

 

Dormea în noapte visul, era în plină pace

Cu lumea de afară, cu el, cu lumea sa,

Iar gândul, observându-i privirile opace, 

A-mpins cu grijă poarta ce totu-i ascundea.

 

Era ciudat acolo, chiar pentru el, un gând:

Imagini când mai clare, când șterse și pierdute,

Cu amintiri în zborul ce devenea mai blând

Atunci când, curioase, veneau să îl salute.

 

– Voi, amintiri din vise, în lumea neștiută

Pierdută în uitare și-n nepătruns abis,

Nu ați văzut pe-acolo, ascunsă și tăcută,

O amintire-anume, un gând rămas nescris?

 

– Noi am văzut, ți-am spune, zadarnicule gând,

Ți-am povesti mai multe din lumea cea străveche,

Dar visul se trezește, întreabă-l și, oricând,

El poate să te-ndrume spre gândul tău pereche.

 

Citeste si:

Invitatie la concurs: Gala Artelor la ceas aniversar editia a 2-a

Invitatie la antologia Universum