N-ai prețuit…

 

N-ai prețuit…

Autor: Eugenia Calancea

Fug de tine cât mai iute,
Că nu vreau să-ți stau în cale,
Ale tale fapte rele sunt multe
Și-am să m-ascund în vale.

Te știu uneori, că ești periculos,
Deși te lauzi că ești bun,
Ești orgolios și răutăcios,
Că dau de blocare când sun.

Nu vrei să fii în viața noastră,
De mult ai făcut un compromis,
Tu crezi c-o ai pe ea măiastră,
Tot o minciună ai promis.

Tu crezi, c-acum tu ai puterea
Și drum în viață fără griji,
Dar pentru alții ai adus durerea,
Chiar dacă-n carte vom fi scriși.

Dar va veni și acel ceas,
Când socoteală tu vei da
Și vei răspunde-n orice pas,
De ce-ai făcut în viața ta.

Grea-ncercare va fi răsplata,
În chinuri totul se va sfârși
Și nu știi cum e pedeapsa,
Când iadul te va înghiți.

Că n-ai avut înțelepciune,
Cea fost bun n-ai prețuit,
Mai bine fă o rugăciune,
Pentru toți ce i-ai jertfit.