Încrâncenare…

Încrâncenare…

Autor:    Nela Boca

Și-așa-mi vine uneori,
S-arunc blestem pe lună și pe nori
Să-și ia zădărniciile înapoi
Să nu-mi tulbure ochii goi
De râurile care-au curs
Și care încă, nu-s de ajuns!
Și-mi vine să împart cer, și foc
Să ard stihii de nenoroc
Să zbor la margine de lumi
Să nu aștept, de nicăieri, minuni…
Vulcan să fiu, să clocotesc de lavă
Cenușă, scrum, iluzie întreagă,
Să sparg granitul neclintirii mele
Să-l zbor în zări, o pulbere de stele!
Și-mi vine să rup legământ
Infinit de cuvânt…
Târziu, în noapte,
Să dau tăcere viorii
Să nu-mi mai jeluie șoapte
Să-mi sece-n suflet fiorii…
Și-apoi, să m-avânt, nebun
O stea, în mare s-apun,
Să răscolesc adâncurile mării
Să dau prilej și glas, tăcerii…
Și-mi mai vine, uneori,
S-arunc cuvintele-n ninsori
Să nu se-ntoarcă înapoi,
Să-mi aducă iarăși, ploi…
Îmi vreau doar liniștea mea, infinită,
Să nu mai fiu, în stele rătăcită…

Revista TIPARITA nr3/2020 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 3 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 25CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$25,00