
NU VOI LĂSA
Autor: Aurelia Oancă
Nu voi lăsa ca valul întâmplării,
Să-mi spargă zidul care a crescut,
În mine și nu vreau să dau uitării
Istorii vechi, istorii din trecut.
Popasul fin ce gândul meu îl face
Se va sfârși cu străluciri de stea,
În ochii mei și-n sufletul ce tace
Într-o mănușă grea de catifea.
A trebuit să-i dau tributul vieții,
A trebuit cu lacrimi să-l mai scald,
A trebuit să-i smulg și tinereții
O floare ce-a crescut în cuibul cald.
Din toate mi-am făcut un zid ce are
Mici cărămizi de ofuri și dureri,
Dar care mi-au adus în dar o floare
Cu rădăcini și frunze care ieri
Erau pictate-n negrul nedreptății
Și care azi ușor au înverzit,
Din rădăcini cu seva frumuseții
În mine azi și floarea s-a trezit!
Mai citeste:
Invitatie la antologia Universum
Invitatie la concurs: Gala Artelor la ceas aniversar editia a 2-a

FORMAT ELECTRONIC (eBook) al Revistei nr3/2020
Cumpara numar 3 al revistei de literatura arta si cultura ”Poezii pentru sufletul meu” in format electronic.Revista in format electronic iti va fi livrata in email in mai putin de 48 de ore! Avantaje: mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!
C$15,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
