Noli me tangere (nu mă atinge)

şi mă gândeam, ce-ar fi să pun piciorul
şi apele îndat’ să se despartă
aşa, ca la Isus, dar mă luă fiorul,
păcatul lumii acesteia mă-ncarcă.

De ce-aud strigăt de corali în cor
că nu mă-înec de-n rugă mă înclin?
m-am dus, dar creanga mă lovi peste picior,

şi-am sângerat lăsând sângele meu rubin
curgând din rană ca dintr-un ulcior
pe spinii crengii de coral, nu de măslin.

(vol.Plăsmuiri, atingerea timpului)

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00