Cu toamna în suflet

Cu toamna în suflet

Autor: Teodora Dumitru

Coboară toamna în sufletul meu

Pe trepte de frunze pălite,

Un cântec prelung îngână mereu

Din vechi partituri rătăcite.

Melancolie şi multă tristețe

E-n cântecul toamnei târziu

Dar sunetul lui e plin de noblețe,

Pe care în versuri îl scriu.

Ea poposeşte în suflet şi-n gânduri

Trezindu-mi dulci nostalgii,

Pe coala albă aştern multe rânduri,

Din ele împletind poezii.

Şi curge versul ca apa curată

Ce se prelinge dintr-un izvor,

Care inundă pagina toată

Cu gânduri de om visător.

Scriu despre tot ce mă-nconjoară,

De tot ce simte sufletul meu,

Nu vreau să las clipă să moară,

O scriu aici să rămână mereu!

Cu toamna-n suflet scriu despre viața

Care se schimbă năucitor,

Din gânduri însă nu-mi pierd speranța,

Cu toamna-n suflet de viață mi-e dor!

  10  09 2019