Suntem doar frunze

SUNTEM DOAR FRUNZE

Autor: Mugurel Puscas

Pastel de toamnă dulce-amăruie,
Frunze-arămii se scutură alin,
Îngemănaţi plâng sâmburii-n gutuie,
Mustu-n butoi dospește-n strop de vin.

Troiţa veche de pe ulicioară
Stă-nfiptă-n veşnicia ei de lut,
Suflete blânde tainic o-nconjoară,
Veghează din celestul absolut.

Dorul de aripi dragi, demult plecate,
Mă răscoleşte nemilos, profund,
Roua pe mirişti, bob cu bob, desparte
Iarbă gălbuie cândva-n verde-crud.

Iremediabil anii din clepsidră
Se scurg constant cu-al trecerii vălug,
Nu se întorc, în a tăcerii hidră
Se arde clipa pe al vremii rug.

Suntem doar frunze pe poteca vieţii,
E drumul providenţă, dar abstrus,
Clorofilăm din zorii dimineţii
Spre a cădea-n autumnal apus.

Hai să zâmbim ! Florar nu e departe !
Vom înfrunzi-n vernale feerii,
Păşi-vom luzi în viaţă, dinspre moarte,
Uitând de ale toamnei elegii.