Teodora Dumitru

O bunică năzdrăvană

Autor: Teodora Dumitru

N-o să credeți dar și eu

Mă mai dau cu trotineta,

Se mai uita unii rău

Când îmi flutură boneta!

Nu-s voinică și nici grea

Merge trotineta strună,

Ce-or zice în urma mea

…O bunică mai nebună!

Sincer, mie nu îmi pasă

Când mă văd între copii,

Cu nepoata mea frumoasă

Facem şi năzdrăvănii!

Mai jucăm şotronu-n stradă,

Mai sărim într-un picior,

De aia-i lume să ne vadă

Nu-mi păsă de gura lor!

Când o văd pe nepoțica

Fericită-n jurul meu

Nu-mi mai trebuie nimica

Lângă noi e Dumnezeu!

Și la-ntrecere ne luăm,

Care poate cel mai tare

Ascunsa ne mai jucăm

Cât e timp frumos și soare!

Pentru fericirea ei

Dau ce am mai bun în mine,

Când sunt printre prichindei

Nu vă spun cât mi-e de bine!

Babele mai clevetesc

Dar cine le baga-n seamă

Eu copiii îi iubesc

De guri rele nu am teamă!

Diferența mare este

Că eu mai și obosesc

Dar îmi pare o poveste

Prin ce trec și ce trăiesc!

Ca mâine se duce timpul,

Se va face și ea mare

Și rămân numai cu gândul,

Eu îmbătrânesc mai tare!