Asceză
Autor: Voica Rusu
Despletesc cuvintele
si-ntind cutele inimilor acolo unde pot s-ajung
să vindec osul alb de durerea timpurilor
ce se rostogolesc ţipând
în ceaţa alburie a abisului.
Prin porii sufletului
lumina îngerilor mă-mbată
şi mă întoarce spre aripa desfăcută
să mă ascund să mă regăsesc
căci tâmpla mea albită
de întunericul în care-am plâns
tot răsfoieşte în cartea vieţii mele numele tău
în timp ce ochii mă ispitesc să adorm
cu chipul tău adâncit în orbitele dimensiunii mele.
Ascetic rulez lumina
ca pe un ritual şi-n lăuntrul meu
lumini stratificate se unesc
se filtrează prin oglinzi
spre altarul acoperit de lut ce respinge păcatul
şi se înveşmântează-n surâs de licurici.
