Clipesc, respir, vorbesc

Clipesc, respir, vorbesc

Autor: Cristina Ghindar Greuruș

Clipesc și-mi pare-o veșnicie
În clipa ce încet s-a scurs
Și parcă nimeni nu mai știe
Ce-i sfânt, ce este mai presus.

Respir și-mi pare că tot cerul
S-a năpustit asupra mea,
Nu vom afla nicicând misterul
Și-n viață, drepți, nicicând n-om sta.

Privesc și zarea-i mult prea mică
Dar văd și dincolo de ea.
Când cad, doar Domnul mă ridică,
Din brațe-mi ia povarea grea.

Vorbesc și-n vorba-mi ne-nsemnată
Nu mai găsesc vreun înțeles,
Pășesc pe drum dar niciodată
Nu știu de bine am ales.

Gândesc și gândurile toate
Mă chinuie și nu-mi dau pace,
Mă amețesc nespuse șoapte
Și teama ce în mine zace.

Iubesc și dragostea mea toată
O dau fără de vreun regret
Și îmi doresc ca niciodată
Ce am în suflet să nu pierd.

Mă regăsesc și văd în mine
Un om normal, cu sentimente
Și îmi doresc să-mi fie bine,
Zâmbesc fără menajamente.