Sunt… ,,mic, copil în ale poeziei”!
Autor: Marilena Petraru
Sunt… ,,mic, copil în ale poeziei”…
Scriu, ce scriu, din suflet, ca un cânt…
Creează pace, pe drumul armoniei
Și-al vieții dure, pe acest Pământ!
Scriu, că îmi place și altora, la fel…
Citesc, pentru a sufletului pace…
Și-a descoperi faptele vieți, fel de fel,
Că altceva… ce aș mai putea face?…
Mi-e sufletul trist și pustiit și gol…
Că ce-am pierdut, nu mai găsesc…
Deși prin Univers, tot ,,dau mereu ocol”…
Nu mai găsesc și… ce mult îi iubesc.
Trece timpul, trece și… trec, iute anii,
Ce păcat că viața… a trecut, rapid…
Sănătate, nu-i…, n-au valoare banii…
Bucuria vieții, am trăit-o… când?…
Scriu, ce simt, din ce trăiesc, tot scriu…
Măcar așa, cu pace-n suflet să mai fiu,
Că mă alină, jaru-n suflet stinge…
Și răutatea lumii, parcă… nu m-ajunge!…
