Au trecut anii peste tine…

Au trecut anii peste tine…

Autor: Grigore Curcanu

Au trecut anii peste tine, dar tu tot frumoasă ești
Și a nins mult în părul tău, așa cum ninge în povești,
Riduri îți mângâie fața, pradă vieții care-ți trece,
Dacă inima ți-e caldă, frumusețea-n veci nu trece!

Și un veac de se va duce, tu rămâi aceeași fată,
Ce în nopți târzii, cu stele, mi-ai furat inima toată.
Și sărutul tău, ca focul, cine poate să îl uite?
Erai primăvara vieții, sufletul asta o simte!

Și îți văd ochii tăi frumoși, mai frumoși ca niciodată
Și acum îmi dau fiori, flacăra din ei tresaltă.
Am trăit furtuni de moarte, deloc iubirea n-a murit,
Iară sărutul tău mă arde și fraga buzei n-a pierit.

Au trecut anii peste noi, în suflet viscole au fost,
Dară iubirea noastră sfântă este unic adăpost.
Si omătul tot va crește, vor fi troiene de argint,
Dar într-o inimă de aur, primăveri mereu se simt.

Și înflorește fața ta, in ciuda ridului tenace,
Văpaia ochilor senini, pe-ai mei ochi o să-i împace,
Frumusețea ta inundă, chiar de norii ne vor plânge,
Și in jurul nostru-acuma, doar iubirea se va strânge.