Privirea ta

Privirea ta

Autor: Grigore Curcanu

Privirea ta îndreapt-o către mine,
Pătrunde-mă cu ochii tăi de aștri,
Să mă îndrăgostesc din nou de tine
Și ia-mi din suflet dorul de sihaștri!

Și uitarea-mi învelește dorul greu,
Fiorii mei au devenit mistere,
Iară sângele se zbate-n corpul meu,
A uitat să zburde prin artere.

Și inima, săraca, nu mai știe,
Să mai și râdă, cum râdea odată,
S-a rătăcit prin piept, ca prin pustie,
Iar altă cale nu se mai arată.

Uită-te în ochii mei cei pururi triști,
În ei, tot universul ăsta plânge,
Dacă-n lumea mea de vis tot mai exiști,
Cu-o umbră de fior tu mă atinge!

La pieptul tău, tu strânge-mă fecioară,
Să simt pulsând, să văd că râde viața,
Dar nu lăsa iubirile să moară
Și nu lăsa să plângă dimineața!