În legănarea valului
Autor: Marieta Coman
Tânjesc după argintul apusului,
Privit de pe-o navă, pe mare,
Când ultima căldură a soarelu,
O simt şi vântul se plimbă prin plete.
Tânjesc după legănarea valului
Pe-o mare, în zare, pierdută,
Unde se poate compune,
Poezia depărtărilor.
Misterul nesfârşit al orizontului m-atrage,
Paradoxal lăcaş de răsărit şi apus,
Marea, loc de început şi de sfârşit,
Încă mă lasă să îmi pun speranţe în infinit.
Întinderea nesfârşită de ape o privesc
Şi zbaterea valului necontenită,
În albastrul întunecat al cerului mă înec,
De asemenea privelişte, vrăjită.
Şi puntea se leagănă încet şi blajin,
Sub picioarele mele
Şi valuri se duc şi altele vin,
Să spele priviri, să vuiască amintiri…
Mai citeste:
Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini
Revista de colectie, tiparita!
Cum se comanda Antologiile Universum?
Doneaza din suflet pentru sufletul tau!
Vino alături de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 5 ani a revistei noastre prin donația ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
1,00 EUR
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 