Primăverile de odinioară

Primăverile de odinioară

Autor: Mugurel Puscas

Păşesc în satul meu de-odinioară,
Celest tărâm în primăveri de mai,
În existenţa-i sacră, milenară,
Leagăn a fost, scump colţişor de rai.

Se hârjonesc lăstunii în livadă,
Pomii valsează în veșmânt de flori,
Îmi pigmentează pasul prin ogradă
Corole graţioase, vii culori.

Mi-e dor de buni, de uliţi pietruite,
De pluguri adâncind picior de plai,
De-a satului meleaguri dragi şi sfinte,
Reprimenite în mirific strai.

Sub ” Bursucău ” un vultur dă târcoale
Cu ochi agili, în zboru-i maiestuos
Cu aripi largi se pierde lin în zare,
Vechi paznic al vernalului frumos.

Pe pajişti jilave, de dimineaţă,
Îl văd pe George, cocostârcul jun,
Prin treistii către Mureș, albi, în ceaţă,
Pasc mieluşei frugalul mic-dejun.

Ce zori-de-zi fierbinţi, pline de viaţă !
Ce forfotă, la cântec de cocoşi !
Bat clopote, în rugi de dimineaţă
Un gând pios se-nalţă spre strămoşi.

Dor de sătucul meu de odinioară…
Chiot în lunci, iubiri trecute-n zori,
Poveşti cu tâlc în seri de şezătoare,
Vechi amintiri pe aripi de cocori.

Mai citeste: 

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr 6/2021 Tema : Viata, Un Miracol!

Invitatie-GENESIS-interviuri

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini