Navigând amândoi spre al vieții mal

Navigând amândoi spre al vieții mal Autor Mihaela CD Mā alinți ,mā cuprinzi, pe aripi de dor Mā dezmierzi, mā iubești ,cu credințā Ești un alb pescāruș ce m-alina în zbor Ești tot ce-i mai scump,ești a mea ființā... Mā visezi, mā invii și mā plângi uneori Ți-s un vis și-un blestem … Continuă lectura Navigând amândoi spre al vieții mal →

RĂSARE IARĂȘI VISUL

RĂSARE IARĂȘI VISUL Autor: Aurelia Oancă Povestea de iubire, ce s-a născut din lacrimi, Adună fericirea în aripi fără patimi. În zborul nostru tandru, un vis să ne-mplinim, Cu aripile-ntinse „De cer să ne lovim”. Tăcerea umbrei tale, plutește în neștire, Pe valurile vieții, pe-o frunză de iubire, Din razele … Continuă lectura RĂSARE IARĂȘI VISUL →

ARPEGII DE TOAMNĂ

ARPEGII DE TOAMNĂ Autor: Boțoroagă Adina Nicoleta Ieri erau flori pe câmpii Astăzi, frunze arămii. Ieri era doar armonie, Astăzi, e melancolie. Pădurea mie-mi şopteşte ”Vreau căldura înapoi!” Iar eu răspund cu tristeţe: ”A venit toamna la noi!” Azi e frig şi nori şi vânt, Este toamnă pe pământ. A-nceput să cadă … Continuă lectura ARPEGII DE TOAMNĂ →

Primăverile de odinioară

Primăverile de odinioară Autor: Mugurel Puscas Păşesc în satul meu de-odinioară,Celest tărâm în primăveri de mai,În existenţa-i sacră, milenară,Leagăn a fost, scump colţişor de rai. Se hârjonesc lăstunii în livadă,Pomii valsează în veșmânt de flori,Îmi pigmentează pasul prin ogradăCorole graţioase, vii culori. Mi-e dor de buni, de uliţi pietruite,De pluguri adâncind picior de plai,De-a satului … Continuă lectura Primăverile de odinioară →

Nu vom uita a iubi…

Nu vom uita a iubi... Autor: Mariana Kiss Noi,sufletele chinuiteNu vom avea liniște nici după moarte.Vom duce cu noi iubirile neîmplinite,Ni le vom transforma în șoapte. Le vom ascult, din când în când,Ca pe o melodie divină,Le vom mai mângâia în gând,Peste neuitarea ce va să vină. Nu știu ,ce vom face noi acoloȘi unde … Continuă lectura Nu vom uita a iubi… →

Singurătate

Singurătate Autor: Titina Nica Țene M-am aşezat pe aceiaşi bancă pe care noi ne-am cunoscut şi se făcea că sântem tineri şi amintirea m-a durut. Că eu eram o Cosânzeană iar tu erai un Făt- Frumos şi teiul înflorise iarăşi iar florile-i cădeau pe jos. Am stat aşa în amorţire cînd … Continuă lectura Singurătate →