Navigând amândoi spre al vieții mal  

  Navigând amândoi spre al vieții mal  Autor Mihaela CD   Mā alinți ,mā cuprinzi, pe aripi de dor Mā dezmierzi, mā iubești ,cu credințā Ești un alb pescāruș ce m-alina în zbor Ești tot ce-i mai scump,ești a mea ființā...   Mā visezi, mā invii și mā plângi uneori Ți-s un vis și-un blestem … Continuă lectura Navigând amândoi spre al vieții mal  

RĂSARE IARĂȘI VISUL

  RĂSARE IARĂȘI VISUL Autor: Aurelia Oancă   Povestea de iubire, ce s-a născut din lacrimi, Adună fericirea în aripi fără patimi.   În zborul nostru tandru, un vis să ne-mplinim, Cu aripile-ntinse „De cer să ne lovim”.   Tăcerea umbrei tale, plutește în neștire, Pe valurile vieții, pe-o frunză de iubire,   Din razele … Continuă lectura RĂSARE IARĂȘI VISUL

ARPEGII DE TOAMNĂ

  ARPEGII DE TOAMNĂ Autor: Boțoroagă Adina Nicoleta Ieri erau flori pe câmpii Astăzi, frunze arămii. Ieri era doar armonie, Astăzi, e melancolie.   Pădurea mie-mi şopteşte ”Vreau căldura înapoi!” Iar eu răspund cu tristeţe: ”A venit toamna la noi!”   Azi e frig şi nori şi vânt, Este toamnă pe pământ. A-nceput să cadă … Continuă lectura ARPEGII DE TOAMNĂ

Primăverile de odinioară

Primăverile de odinioară Autor: Mugurel Puscas Păşesc în satul meu de-odinioară,Celest tărâm în primăveri de mai,În existenţa-i sacră, milenară,Leagăn a fost, scump colţişor de rai. Se hârjonesc lăstunii în livadă,Pomii valsează în veșmânt de flori,Îmi pigmentează pasul prin ogradăCorole graţioase, vii culori. Mi-e dor de buni, de uliţi pietruite,De pluguri adâncind picior de plai,De-a satului … Continuă lectura Primăverile de odinioară

Nu vom uita a iubi…

Nu vom uita a iubi... Autor: Mariana Kiss Noi,sufletele chinuiteNu vom avea liniște nici după moarte.Vom duce cu noi iubirile neîmplinite,Ni le vom transforma în șoapte. Le vom ascult, din când în când,Ca pe o melodie divină,Le vom mai mângâia în gând,Peste neuitarea ce va să vină. Nu știu ,ce vom face noi acoloȘi unde … Continuă lectura Nu vom uita a iubi…

Singurătate 

         Singurătate  Autor: Titina Nica Țene M-am aşezat pe aceiaşi bancă  pe care noi ne-am cunoscut  şi se făcea că sântem tineri  şi amintirea m-a durut.    Că eu eram o Cosânzeană  iar tu erai un Făt- Frumos  şi teiul înflorise iarăşi  iar florile-i cădeau pe jos.    Am stat aşa în amorţire  cînd … Continuă lectura Singurătate