Cu o aripă rănită..

Cu o aripă rănită..

Autor: Teodora Dumitru 

M-am trezit în primavară

Ca o pasăre străină

Care-ntr-o aripă zboară

Fără nici un fel de vină.

Ochii tai senini ca cerul

Îi tot caut printre flori,

Vreau să pot găsi misterul

Ce mi-i ține-n depărtări!

Printre razele de soare

Ce coboară pe pământ

Îî tot caut și mă doare

Că nu-i pot găsi nicicând.

Cu o aripa rănită

Mă târăsc așa cum pot

Primăvara mea dorită

Parca nici nu pot s-o văd!

Tot încerc să pot zbura

Spre un câmp cu verde crud

Dar aripa-mi este grea

Și nu-mi pot lua avânt.

Cad pe gânduri și oftez,

Dor ascuns în supărare,

Cum să fac să luminez

Sufletul care mă doare?.

Pe sub pomii înfloriți

Văd perechi trecând mereu,

Sunt atât de fericiți,

Îi privesc și-mi pare rău

Și mi-e sufletul știrbit

Că nu pot sa te găsesc,

Sub copacul inflorit

Cu tine să poposesc.

Mă retrag în cuibul meu

Și privesc de la fereastră

Arcul nou de curcubeu

Ce lumină casa noastră.

După ploile de lacrimi

Ce-au udat pământul rece,

Aș dori să-mi ia din patimi

Primavara care trece.

Aripa să mi-o-ntărească

Să mai pot zbura din nou,

Iar tristețea nefirească

S-o prefacă-n curcubeu!

Mai citeste : 

Invitatie participare la revista tiparita, de colectie, nr 6/2021 Tema : Viata, Un Miracol!

Invitatie GLOBART-antologie de arta contemporana in imagini

Invitatie-GENESIS-interviuri