Copiilor mei

Copiilor mei 

Autor: Marian Viorel Manea 

Copiilor mei 1

   Cand te-ai nascut pe-acest picior de plai,

   Invesmantat in cosmice vesminte,

   “De ce ? “ stiai, si chiar puteai,

   Pasi prin usi ascunse , inainte.

   Si-au trecut zile, luni, trecut-au ierni,

   Copilarie si tuleie-n barba…

   Invatatura sacra s-o discerni

   Mergand cu mintea-n-inima degraba!

   Si nu-i usor sa stralucesti in noapte,

   Si nici in zi , sa stingi focul ceresc.

   Caci noaptea e facuta doar din soapte

   Si-n zi, aceste soapte te-nvelesc.

   Si uite-asa, uitat prin lumi uitate,

   Uitat ti-asumi in taina viitorul.

   Si-n zodia nespusa-n carti marcate,

   Te-ndeamna spre lumina…Autorul.

   

Copiilor mei 2

   Cu noi idei in noua lume-ncepi,

   Caci sunt idei ce-au trebuit sa vina

   Din negura tristetilor stravechi

   Prea necesare raului sa-l tina.

   Imprastia-ti parintii-s sunt,

   In zari uitate-n frica.

   Si tu purtat de-al tau avant,

   Te scurgi in lumea mica.

  

   Greseli grefate-n antice coperti,

   E ura , egoism si dezbinare,

   Parinti nebuni, ce lasa pentru terti

   Copii sublimi si-a lor candoare.

   Din umbre, insa, tu alegi un soare.

   O raza te-a atins pe frunte.

   Ce daca greutatea doare?

   Esti pregatit sa urci pe munte.

   Tu esti un ‘ eu’ nedivizat

   De molimi din cuvinte,

   Caci singur tu, ai invatat

   Sa vrei sa iei aminte.

  

   Copiilor mei 3

   Te rog sa-mi spui, dac-am gresit cumva.

   Te rog sa-mi dai o nota, sunt umil.

   Te rog ca, inainte de-a o da,

   Imagineaza-ti ca-s si eu copil.

Mai citeste: 

Cum pot publica si eu in revista?

Despre cele 5 volume ale antologiei Universum

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!