NOI SUNTEM ÎNCĂ FIINȚE
( ROBOȚELUL)
Autor: Sandu Chiva
Zic unii că-s dus cu capul
Că sunt vesel tot mereu,
Nu aș vrea să fiu ca altul
Plângăcios când îmi e greu.
Sunt în plină transformare
Căci am devenit robot,
În continuă schimbare
Vorbesc ca un poliglot.
Rup câte puțin din toate
Scot sunete sacadate…
Sunt țeapăn puțin de spate
Și scârțâi când dau din coate.
Mi-au plantat în frunte ,, CIP”
Ca să fiu găsit ușor…
Nici măcar nu pot să țip
Iar la fugă, nu am spor.
În vaccin au pus ulei
Să mă mișc mai cu talent,
Când fac curte la femei
Cipul bâzâie strident.
Eu îmi văd de drum râzând
Mergând voios către piață…
Azi mi-a încolțit un gând
Să-mi fac ordine în viață.
Mâine merg la un chirurg
Vreau să-mi scoată tranzistorul…
Mă închin la Demiurg
Să le ardă monitorul.
Spun unii că sunt nebun
Că râd singurel pe stradă,
Totuși am un lucru bun
Nu mai am ,, cip”, să mă vadă.
Iar sunt vesel și aș vrea
Să mai sar câte-un pârleaz…
Dar nu cred că aș mai putea
Fac și eu ,,haz de necaz”.
Cred că cipul era bun
Să m-ajute la efort…
Mă gândesc ca un nebun
Oare vreau din nou să-l port?
Plâng și râd de viața mea
Că așa e stilul meu
Și-oi trăi cum oi putea
Cu voia lui Dumnezeu.
Suntem țară de roboți
Eu robot neînsemnat…
Manevrați suntem cu toți
De ,,Robotul Împărat „.
Primim comenzi prin ,,5G”
Prin buline și pastile…
Nimeni nu se mai plânge
Toți spunem că ,, încă-i bine”.
Și oricât ne-ar fi de rău
Știm că e un rău mai mare
Mulțumim lui Dumnezeu
Că avem încă mâncare.
Suntem simpli roboței
Mielușei, fără voințe…
Facem tot ce ne spun ei
Felicitari
ApreciazăApreciat de 1 persoană