COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE

 

AL FLORIN TENE

COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE

Autor: Al Florin Tene 


Prin anii ’60, din secolul trecut, în presa occidentală se
vehicula idea că literatura, şi arta în general, va muri. Atâta
timp cât există omul, sufletul lui are nevoie de literatură.
Literatura nu va muri pentru că nu mai există, ci pentru că e
prea multă maculatură. După ce citisem, în perioada întunecată
a comunismului prin anul 1961, „Istoria literaturii române de la
origini până în prezent” de George Călinescu, tom editat în
1941, luat de la un prieten mai în vârstă, cu grije să nu mă
descopere securitatea comunistă, prin A. Toma, şi tezele lui
publicate în „Scânteia” şi „Gazeta Literară” am înţeles că apare
un fel de fractură antropologică în istoria literaturii noastre, un
sfârşit al principiului estetic. Acest fenomen îl încerc în
secolului nostru când citesc aberaţiile unor postmodernişti care
promovează pornografia, prostituind textul. Este vorba de o
extincţie a literaturii şi de o saturaţie estetică. Aceşti poetaşi
încearcă să ridice pornografia la înălţimea artei. Mai grav este
că astfel de literatură este promovată de unii „corifei” ai
literaturii române contemporane şi revistele lor. Aceşti scriitori,
în loc să promoveze frumuseţea ideilor înţelepte, coboară, şi se
mulţumesc să pună stăpânire pe lăturile vieţii şi să inventeze o
realitate respingătoare. Aceste lucrări sunt un pericol pentru
tineret, şi nu numai. Problema, şi de aceea există o neînţelegere
cu scriitorii şi cu istoricii literari, nu este de a căuta o
alternativă specifică în domeniul literaturii. Tema literaturii
reprezintă o problematică. Ceea ce reproşez eu păzitorilor
literaturii contemporane este faptul că încarnează un mediu
autoreferenţial, foarte narcisit, şi se prevalează de la un statut
imperisabil. Or, literatura, ca şi realitatea, este un concept care
a fost construit şi care poate fi, prin urmare, deconstruit.
„Sfârşit” nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a
ceea ce se află dincolo de acest sfârşit. Întrebarea care se pune
priveşte tipul de texte transestetice care ar putea să succeadă
rupturii dintre literatură şi pornografie, fără a recădea în
nostalgia textului pierdut al literaturii. Suntem în faţa viitorului
fără să dispunem de o povete a prezentului. Trăim în ulteriorul
unei poveşti care a ajuns la sfârşit, şi care dacă amintirea ei mai
continuă, încă, să colorize conştiinţa actuală, modul în care
literatura a devenit plural, acest fapt face tot mai evident faptul
că marea istorie a literaturii occidentale îşi pierde tot mai mult
forţa şi că nimic nu vine s-o înlocuiască. Problema este
întrucâtva aceeaşi pentru istoria literaturii ca şi pentru istoria
propriu-zisă. Există literatură, la noi, de trei secole încoace, dar
aceste secole nu trăiesc sub dominaţia conceptului de istorie.
Acesta a creat o continuitate care, la rândul ei, a dat naştere
ideii de evoluţie şi de acumulare. În prezent, noi spunem că
trăim în perioada cea mai bogată din punct de vedere cultural,
suntem calaţi pe secolele trecute ale bibliotecii imaginare.
Există un efect al scurgerii timpului, un efect de mistificare a
istoriei literaturii în ea însăşi, care îşi atribuie o dimensiune, o
origine, un ţel, în timp ce literatura nu ar putea avea aşa ceva.
Literatura nu aparţine istoriei literaturii. Când Patapievici îşi
scrie cărţile, el scapă de România, scapă de orice referinţă şi
spune ce a cunoscut şi simte. Nu se gândeşte la faptul că
eseurile sale merită să fie comentate. Singura care există este
obsesia iluziei, a punerii în formă a iluziei având la bază
realitatea. Nu există excepţie artistică şi nici privilegiu al
literaturii – nici măcar negativă. Vreau să spun că dacă
literatura ar fi singura care ar avea de îndurat acest destin ironic
al degradării moravurilor, acest destin ironic şi funest al
nulităţii, încă ar fi un privilegiu şi o onoare, dar şi politicul, şi
moralul, şi filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic
numitor comun al nulităţii. Această echivalenţă nefericită ar
trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge
insignifianţei proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e
singura care este insignifiantă. Şi ea nu dispune nici de un
privilegiu de esenţă şi nici de unul de situaţie. Este tocmai ceea
ce ea neagă, prevalându-se de o istorie panegirică reconstruită,
toată, spre glorificarea ei, ca şi cum literatura română trecută ar
fi asudat pentru o cât mai mare glorie a scriitorilor promovaţi
de regimul comunist, (vezi cele două „Istorii” ale lui
Ştefănescu şi Manolescu), şi de câteva excepţii contemporane
care se nesupun tocmai normei literaturii şi a esteticului, pentru
a-şi afirma o predestinare fără nimic comun cu restul.
Literatura română din perioada comunistă este prea nulă pentru
a fi cu adevărat superficială, şi este prea superficială prin
promovarea realismului socialist pentru a fi cu adevărat nulă.
Din păcate, snobii culturali de astăzi, sunt, într-adevăr, legiune,
dar complicitatea e colectivă. Există o refracţie a efectului de
cultură în toate moleculele corpului social. Există o totală
diluare a bulionului de cultură. Fapt e că nu literatura nu mai
poate fi disociată, azi, de discurs şi de comentariu. Scriitorii au
nevoie de ele. Şi fie se duc să le caute în altă parte, fie le
bricolează ei înşişi. Literatura, o dată ruptă de un principiu viu
al iluziei, a devenit, pe nesimţite, o idee. Tocmai în jurul
acestei idei despre literatură, în jurul ideologiei cu privire la
literatură, a unei literature sortită ideilor sau condamnate unor
forme revolute, dar care devin, pe nesimţite, idei, tocmai în
jurul acestei referinţe nepieritoare care a devenit literatură ca
idee se ţese imensa conspiraţie colectivă, o simulare estetică de
masă pe care, pentru a simplifica lucrurile, am numit-o
complotul literaturii. Cred, însă, că acest complot există cu
adevărat. În literatura română de astăzi consider că există o
complicitate neavenită şi ruşinoasă, o complicitate sub forma
„delictului de iniţiere”. Mă întreb cum pot toate acestea să
continue să existe, dar se întâmplă la fel ca în toate
comploturile care, în general, nu servesc la nimic. Fantasma
literaturii se perpetuează prin complicitatea tuturor. Literatura
nu este singura în cauză: la fel se întâmplă şi cu istoria, cu
scena politică – misterul e al supravieţuirii, nu al dispariţiei lor.
Asta nu înseamnă că nu mai este posibil să ne lăsăm pradă
regresiunii, brutalităţii în literatură, a pornografiei. Culturalul
barează anumite procese regresive care pot deveni progresive.
Ne este tot mai greu să avem acces la evenimentul pur, la
inocenţa înţelegerii textului, fiindcă culturalul înmoaie
instinctele. Literatura are legile ei. Literatura nu se compune
numai din cărţi şi biblioteci, este un aparat de percepţie şi o
tehnică mentală. S-a pierdut din vedere ideea că literatura s-a
impus, în fond, ca un sistem de percepţie. Literatura este un
artefact şi, ca orice artefact, ea trebuie să poate fi pusă la
îndoială, nu, însă, pentru a regăsi o poveste, ci în numele unei
iluzii mai puternice decât a ei. În fond, tocmai existenţa întregii
acestei harababuri culturale constituie, în sine, un mister.
Literatura a pierdut noţiunea că reprezintă un artificiu, s-a
naturalizat în epoca modernă în conformitate cu ideea
rousseauistă a existenţei unui fiundament natural al omului, şi
că este de-ajuns să dai deoparte iluzia socială pentru a regăsi
acest fundament. Astăzi, ea s-a metamorfozat în ideea
existenţei unei creativităţi naturale a omului, pe care este deajuns
s-o resucitezi.
Toată lumea este capabilă să creeze, suntem, cu toţii,
creatori. Vorba aceea… românul e născut poet. Este o idee în
acelaşi timp rousseauistă şi naturalistă. Chiar şi principiul
nostru de realitate se întemeiază pe aceeaşi idee, aceea că
lumea are un fundament obiectiv şi că este suficient să dai la o
parte iluzia pentru a regăsi acest fundament.
La originea acestor lucruri se află principiul egalităţii
condiţiilor. Din această perspectivă egalitară, fiecare text, carte
şi mai decurând CD-uri cu cărţi, au dreptul să figureze în
biblioteci, sunt toate acolo, este democraţie absolută,
transfigurare a banalităţii.
Warhol face, întrucâtva, acelaşi lucru – universalizează
creaţia – ceea ce este un mod de a spune că nu mai există
creatori. Faptul că toată lumea e cretoare, produce indifferentă,
vorba aceea… românul s-a născut poet. Literatura, în impulsul
ei de a inventa o altă scenă decât realul, nu se amestecă cu nici
un adevăr analitic.
Dar imediat ce se amestecă, ea devine oglinda acestei
realităţi spulberate, aleatorii, reflexul deşeului şi al banalităţii.
Proza actuală dovedeşte, într-adevăr, prin deriva sangvinolentă
a conţinuturilor, sărăcia naraţiunilor şi exprimarea artificioasă,
arată un dispreţ al prozatoruilor (nici unii poeţi nu sunt departe
de acest fapt), faţă de propriul lor instrument şi faţă de propria
lor meserie, un dispreţ faţă de textul ca atare, care este
prostituat pe altarul celui mai mărunt efect special, şi, prin
urmare, faţă de cititor, chemat să figureze ca cititor neputincios
al acestei prostituiri de texte, al acestei promiscuităţi a tuturor
formelor sub alibiul violenţei.
Descoperim sabotarea textului de către scriitori şi poeţi,
acest fapt întâlnindu-se cu sabotarea politicului de către
politicienii înşişi.

Mai citeste: 

Clubul GOLD al revistei tiparite

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Despre cartile autoarei Mihaela CD

Cumpara antologiile Universum!

Abonament PENTRU CITITORI revista TIPARITA

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

35,00 CAD

Uneori elefantii zboara/Sometimes elephants are flying *FORMAT ELECTRONIC (ebook)

Uneori elefanţii zboară a autoarei Mihaela CD este o culegere extraordinară de reflectii si enunturi motivationale, realizata in pagini color de inalta calitate, care se adresează tuturor celor care vor să creadă în visele lor! Pe parcursul celor 250 de pagini pline de culoare vei descoperi secrete ale succesului ca sa fii mai puternic si mai bun! Comandati acum la numai 25 dolari canadieni.

25,00 CAD

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Vino alaturi de noi! Arata ca iti pasa! Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Nicio suma nu este prea mica sau prea mare! Prin donatia ta de azi ne vei ajuta sa continuam sa oferim bucurii pentru suflet romanilor din lumea intreaga! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

1,00 EUR

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.