Rugă

Autor:  Mara Popescu Vasilca

În memoria nașei de cununie

Ţie, care porţi pe umeri amintiri, aş vrea să-ţi scriu,

Ceva  de care nu mai ştiu, nici când ,nici cum, pierdut-am vorbele pe drum,

Şi acum în faţa ta mă-nchin.

Tu care-ai fost străină, de mine şi de el, aşa ai fost trimisă atunci de Dumnezeu,

Să vii tu o străină, cu inima curată, cu florile iubirii, alături şi mirată,

Să poţi să-mi fii tu naşă, cum spune Dumnezeu, veniţi cu Isaia dansând,

Aşa cum am spus eu.

Ne-ai dat mereu povaţă, deşi în viaţă tu, ai suferit în taină, fără să ceri ceva.

Acum când sunt cu tine, mă rog la Dumnezeu, să fii mereu iubită,

Cum El te-a învăţat, să dai tu sfaturi multe, aşa cum El le-a dat.

S-ajuţi să strângi, să dai putere, mângâiere şi bucurii să dai.

Cum poate oare Domnul să vadă şi să ceară, atâta suferinţă,

Când tu eşti fica lui?

Şi când cu El în faţă smerită o să fii, o să-ţi trimită îngeri cu miruri să te ungă.

Îngenunchind cu lacrimi, atuncea poţi să-i spui, că suferinţa nu e,

Numai din partea Lui.

Că nu mai ştim prin câte şi cum am mai trecut, aşa plătim cu toţii în viaţă un tribut.

Te rog pe tine Doamne, că poate poţi şi vrei, să-ndrepţi ce e greşit,

Durerea să i-o iei…

Ş-atuncea multe glasuri spre cer s-or înălţa, strigând cu bucurie,

„ S-a făcut voia Ta.”

Mai citeste: 

Gustul binelui pe buze-recenzia romanului ”Ursula, o mamă judecată de copii” MARA POPESCU-VASILCA

AURELIA RÎNJEA-Recenzia romanului  BIANCA, PRINTRE CASTELE DE NISIP al scriitoarei MARA POPESCU – VASILCA

Profil Gold: Mara Popescu Vasilca

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI