Fata Morgana

Fata Morgana

 Autor Victor Coada

Îmi amintesc de ziua în care te am descoperit,

Erai atat de speriată, te agitai ca un puiuț rănit.

Zburai aiurea, rătăcită, aproape fără de reper,

Erai o rara avis, micuță și firavă, invăluită în mister.

 

Și-au mai  trecut și nopti, și-au mai trecut și zile,

Și-am început să țin din ce în ce mai mult la tine.

În fața cerului și-a sorții, eu vreau să fac anunț,

Nu pot, nu vreau,n-am cum, la tine să renunț!

 

Minunea care ești, de-o viață aștept să se întâmple,

Și ale mării, învolburate valuri, să mângâie tăcute,

Speranța mea, ce nu ar vrea vreodată ca să moară,

Că tu vei fi în ultimă instanță, a mea iubire solitară.

 

 Și-acum, în ceas târziu de noapte, când heruvimii cântă,

În minte am un chip brunet, angelic, ce inima-mi încântă.

Și mulțumesc destinului potrivnic, că mi te a scos în cale,

Sâ ne-ntâlnim pe-al vieții drum, n-a fost o simplă întâmplare!

 

NU ești  deloc așa departe, și totuși NU aproape,

În inima mea  tristă, eu te sărut pe pleoape,

Și te cuprind  în gândul meu nebun, de tine plin,

Și-nchin în cinstea ta, o cupă, umplută cu venin.

 

Amarul ei sinistru,și o durere surdă, de neoprit, tot timpul mă încearcă,

Aștept cu nerabdare, să vină ziua întâlnirii noastre, ca să o faci să treacă.

Prezența ta ingenuă, eu știu cât îmi lipsește, și-mi este acum vitală,

Și orice zi în care tu nu esti, e doar un chin feroce, durerea e brutală!

Mai citeste: 

Invitatie -antologia GALAXY -ECOURI LITERARE ROMANESTI

Doneaza din suflet pentru sufletul tau!

Clubul GOLD- Ambasadorii culturali ai revistei noastre tiparite!