roman

Femeia care a uitat să mai plângă de Mihaela CD

Capitolul 3

Adevărul

O altă zi începuse în spitalul orășenesc.Ana nu dăduse semne de revenire dar cu toate acestea doctorii nu își pierduseră speranța.De mai bine de trei săptămâni Ana nu reușise să scoată nici o vorbă. Testele făcute nu arătau nimic deosebit însă femeia primise un șoc enorm.Trăia doar într-o lume a ei. Mânca și dormea într-o stare semi-letargică.

La fel ca în celelalte dimineți doctorița Simionescu se apropie de patul ei încercând să mai facă pentru a nu știu câta oară o nouă încercare:

-Bună dimineața Ana, cum vă simțiți  azi? Ați dormit bine?

Ana făcuse ochii mari și o privi absentă fără să răspundă nimic…

Doctorița Simionescu nu se dădu bătută și continuă seria de întrebări:

-Ana, vă amintiți unde locuiți?

Doctorița Simionescu o luă de mână și o mângâie cu blândețe.Ana îi simți pentru prima dată căldura mâinii și parcă neputința ce se ascundea în spatele tonului său cald.

 -Sunteți în spital de mai bine de trei săptămâni  și încă nu am aflat unde locuiți.Știți unde locuiți?

Vestea o lovi pe Ana  ca un duș rece! În capul ei se întâmplau adevărate lupte între lumea ei adormită imaginară și cea reală, cum așa? De trei săptămâni?

Ana izbucni în plâns  și dintr-o dată vorbi răgușit:

-Cum trei săptămâni? Eu am venit ieri!

Doctorița Simionescu zâmbi vădit încântată :

-Este bine că vorbiți! Ne-am temut că șocul v-a afectat vorbirea! Stiți câți ani aveți?

-28 răspunse Ana printre sughițuri și aproape automat fără să gândească!

-Vă amintiți și unde locuiți? continuă doctorița

-Nu! răspunse Ana ștergându-și ochii  încețoșati și sticloși.

-Nu-i nimic, spuse doctorița cu glas calm.O să vă amintiți cu timpul! Nu trebuie să vă stresați și mai ales nu trebuie să plângeți! Vă veți aminti!

O ținea de mână și căldura palmei sale îi făcea bine.

-V-ați obosit destul pentru astăzi, memoria  o să vă revină treptat dar vă trebuie multă odihnă!

În mintea Anei se dădeau lupte din ce în ce mai grele.Memoria ei parcă încătușată zbiera să fie eliberată din întunericul minții.Era agitată și gânduri de tot felul o chinuiau. Îi era foame și somn!Extrem de somn!

Doctorița Simionescu părăsi salonul împreună cu asistenta blondă.

-Eu am să lipsesc câteva zile însă vă rog să continuați la fel cu Ana, mici exerciții de memorie  și să sperăm că își va reveni.Îi trebuie timp! Sărmana femeie a primit un șoc mult prea mare!

 După masa de seară Ana adormi din nou într-un somn adânc fără vise, fără coșmaruri, ajutată doar de calmantele puternice pe care le primea.

***

Ana nu dăduse semne de revenire în ultimele zile. O nouă dimineață răsărea peste spitalul orășenesc! Doctorița Simionescu revenită după o absență de câteva zile, venise la patul Anei hotărâtă să încerce din nou.Se apropie de patul Anei cu blândețea-i caracteristică:

-Bună dimineața Ana!Cum ați dormit?

Ana răspunse sec parcă supărată că nu o mai văzuse de câteva zile:

-Bine!

-Asta este îmbucurător! Mă bucur că vă simțiți mai bine! adăugă ea și parcă vrând să nu-i dea timp de gândire Anei întrebă brusc:

-Vă amintiți unde locuiți?

Ana răspunse din senin  aproape natural:

-Da, în satul Vaduri

Doctorita Simionescu nu-și arată bucuria  și continuă:

-Vă mai amintiți cum ați ajuns aici?

-Nu! răspunse Ana foarte nedumerită.

Doctorița Simionescu hotărî că e timpul să îi spună ceva mai mult și riscă:

-Ați fost adusă de doi soldați care v-au găsit în gară!Ați leșinat în gară!

Ana parcă se trezi brusc din amorțeală, se schimbase la față.

-Gara!exclamă ea și ochii i se umplură de lacrimi  instantaneu

-Gara!Toader!Copiii mei!…și se ridică brusc vrând să sară din pat.

Adevărul crud o lovi în obraz!O durere puternică îi străpunse sufletul și instinctiv duse mâna la piept! Deodată își aminti!Lăsase copiii acasă în grija surorii ei ”mătușa Mărioara” ,oare ce o fi cu copiii? Își aminti de vestea cumplită pe care o primise și de amorțeala pe care o simțise atunci, devenise palidă dintr-o dată și începuse să tremure.

-Vă rog să nu vă panicați, suntem aici, totul va fi bine!

În urechile Anei răsunau într-una:  Totul va fi bine!

Mai auzise aceste vorbe… sigur le mai auzise…

                                                     ***va urma***

 

Ți-a plăcut acest fragment?

ACUM  POȚI PRECOMANDA romanul LA UN PREȚ PROMOȚIONAL 

 

Recenzii și cronici ale acestei cărți :

• Johnny Ciatlos Deak cronica Cuvântul editorului – 2023
• Lăcrimioara Iva –O carte de ținut pe noptieră--Cuvânt înainte-2023
• Al.Florin Țene–Destinul ”zidit” în“mănăstirea”sufletului unei femei„-Prefață-2023
• ANA MUNTEANU DRĂGHICI -Postfata 2023
• Angela Dumbravă-Gânduri bune de întâmpinare a cărții-Impresii –2023
• Sandu Chiva-Impresii –2023
• Gabriela Raucă-Impresii despre Femeia care a uitat sa mai planga”–2023
• Prof .Aurelia Rînjea-JOCUL DESTINULUI-Cuvânt  de încheiere-2023

Câteva curiozități despre autoarea Mihaela CD:

• -are 11 cărți de poezie +1 în lucru
• -are 2 cărți de articole eseuri și cronici literare +1 în lucru 
• -are 3 cărți de reflecții și enunțuri motivaționale+1 în lucru
• -are 1 roman +3 în lucru

Acesta a fost  un mic fragment din romanul FEMEIA CARE A UITAT SA MAI PLÂNGĂ, dacă v-a plăcut va invitam sa comandați cartea prin butoanele de mai sus  sau in paginile următoare : 

COMANDA cartile autoarei Mihaela CD

Ce mai e nou prin librărie?

Despre cartea FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ